De ce este internetul așa cum este? 3 De ce-uri pentru vârsta a treia.
februarie 7, 2019Sondaj
aprilie 22, 2019A dispărut din lume bunul simț?
Se plâng gurile rele că a dispărut bunul simț de prin lume. Ba chiar și definiția lui. Căutând aiurea pe net, am dat chiar de un articol al cărui autor susținea că a căutat ”adânc” pe internet și nu a găsit definiția bunului simț clară și răspicată.
Eu, reparator din fire, vin să îndrept situația și să emit definiția, ca să nu se creadă cumva, că în lipsa ei, ar fi dispărut cu totul, bunul simț însuși, de prin lume.
Așadar iată cum definesc eu (pentru că pot) bunul simț: Bunul simț înseamnă a simți ce este în acord sau în dezacord cu o situație dată fără a cunoaște neaparat dinainte un set de reguli sau etichetă de comportament.
Bunul simț are legătură cu simțitul nu cu știutul.
Așadar bunul simț, are legătură cu simțitul, nu cu știutul. Adică pus într-o situație nouă, necunoscută și pentru care nu știi ce set de reguli trebuie să urmezi, tu om simțit, interpretezi situația și alegi comportamentul potrivit pentru a fi în acord cu ea. Deci te armonizezi cu o situație, nu o tulburi, îi menții echilibrul urmând propriile tale simțuri.
Bunul simț este greu de obținut pentru că el nu se bazează pe un set de reguli clare. De acord că un set de reguli comportamentale pot antrena un ins să se acordeze mai ușor în situații sociale, dar dacă setul de reguli, fie el urmat cu sfințenie este decuplat de simțire, părerea mea este că nu putem vorbi de bun simț. Este situația aceea cu copilul obraznic care salută respectuos pentru că așa l-au învățat părinții, după care îți arată degetul ridicat când te-ai întors. A reprodus regula de respect, dar nu îl simte.
Cum îl identifici?
Un mod de a identifica prezența bunului simț, ar putea fi să iei un om cu bun simț și îl duci într-o țară în care nu cunoaște limba, și îl pui într-o situație pe care nu o cunoaște și nu știe procedural ce are de făcut. Folosindu-și bunul simț va observa cu luare aminte ce fac ceilalți, se va armoniza cu situația. Nu va călca în străchini ci îi va menține echilibrul folosindu-se de propria-i simțire.
În opoziție se află nesimțitul, care nu are capacitatea sau dorința de a simți, de a evalua situația sau nu are capacitatea sau dorința de a fi în acord cu ea, stricându-i prin urmare echilibrul. Și asta este destul de simplu de făcut. Dacă toată lumea e în costum la un eveniment, e suficient să vină cineva în echipament de sport, ca să strice echilibrul. Să vorbești tare când ceilalți păstrează liniștea, să behăi când restul lumii râde… În principiu, orice acțiune care distruge echilibrul unui moment prin mutarea brutală și forțată a atenției asupra persoanei proprii.
Așadar un simțit, sau o persoană cu bun simț mai degrabă este o persoană care simte situația și se armonizează cu ea chiar în lipsa unui set de reguli sociale pe care să le respecte decât o persoană care cunoaște toate regulile sociale sau de politețe ori etichetă pe care le cere momentul însă nu simte momentul, devenind astfel o notă discordantă, furând echilibrul prin mutarea atenției asupra sa.
Ar fi simplu dacă nu ar fi complicat. Cea mai des confuzie pe care o văd când vine vorba despre bunul simț, este că acesta ar fi echivalentul celor 7 ani de acasă. Cei șapte ani de acasă ajută la bunul simț dar nu îl definesc. Am explicat mai sus în exemplul cu copilul respectuos de ce.
Altă măscare zicea că bunul simț este capacitatea de a face ceea ce trebuie într-o situație dată. Aproape de acord, dar este o jumătate de definiție pentru că lipsește elementul esențial: Simțul. Deci varianta completă ar fi să faci ce trebuie simțind ehilibrul momentului pentru a-l păstra. În lipsa simțirii, bunul simț nu este decât o simplă urmare de procedură.
Cred că lămuritoare este și compararea termenilor echivalenți din alte limbi. În engleză termenul este de ”common sense” iar în latină ”Sensus communis” .Adică un simț comun, un simț acordat cu ceilalți participanți ai momentului.
Bunul simț nu a dispărut din lume, el doar trebuie antrenat.
Se poate antrena? Da. Obișnuiește-te să analizezi din când în când situațiile în care te afli, să simți armonia momentului și ce anume o întreține, sau dimpotrivă, observă când cineva tulbură armonia momentului, ce senzații produce în tine. Cu alte cuvinte, bazează-te mai puțin pe seturi de reguli și mai mult pe simțuri, pentru că aceasta este componenta cea mai neglijată în vremurile noastre.
Sper că te-ai simțit bine citind acest articol și îți mulțumesc pentru răbdare. Te mai aștept pe la mine 🙂