3 convingeri limitative pe care le-am constatat în campanie

Elefantul albastru
mai 31, 2020

3 convingeri limitative pe care le-am constatat în campanie

Cum nu poate certa văcarul pe tot satul, așa nu poate certa nici politicianul, electoratul. Recent mi-am îmbogățit experiența de viață și de comunicator participând activ în campania electorală, pentru forțe politice locale. Desigur o astfel de experiență vine cu multe aventuri trăite în teren sau prin birouri. Dar nu despre relația mea cu oamenii politici vreau să îți relatez aici, deși știu că cele mai gustate bezele publicistice sunt picanteriile interne. 

Vreau să mă supăr eu pe sat, întocmai ca văcarul, pentru că oamenii politici nu pot face asta. Așadar, o să-ți relatez în cele ce urmează, trei aspecte de care m-am lovit în ,,teren” la contactul cu  oamenii (da, cu oamenii, nu cu alegătorii, pentru că mulți dintre ei nu au votat) și care, cred eu ne vor modela rezultatele electorale, mult timp încă de acum încolo

1. Eu nu nu fac politică!

O mare parte din cetățeni, fug în momentul în care văd un politician cu fluturași în mână. Și când spun ,,fug” mă refer la toate eschivele care vin la pachet: Ferirea dibace, întorsul spre o persoană imaginară până trece ,,pericolul” , butonarea bruscă a telefonului, sau orice alt artificiu care să simuleze că atenția este în altă parte, și prin urmare orice ai avea de oferit, nu poți decât provocând un deranj. În caz de insistență, răspunsul primit este: Eu nu fac politică!

La 30 de ani de la Revoluție avem încă lacune serioase în înțelegerea mecanismelor care ne modelează societatea. Există încă o confuzie enormă între noțiunile de civic și politic. A te informa cu privire la candidați, a le pune întrebări directe când sunt în campanie, sau a merge la vot, sunt acțiuni civice și nu politice! Energiile civice ar trebui să modeleze energiile politice, și nu invers.

Și când spun ,,energii” nu mă refer la abstractele fulgere albastre ilustrate grafic în jurul unui turn de telefonie 5G ci mă refer la energii cât se poate de reale. Mă refer la acele motivații care mișcă lumea, să facă ceea ce face. Dorința oamenilor de a trăi într-un oraș mai curat sau mai modern combinată cu implicarea de a face ceva ca lucrurile să se îndrepte înspre sensul dorit, este energia civică. Iar dorința altor oameni de a rezolva aceste probleme, de a le pune într-o ordine de urmat pentru ca ele să se materializeze, precum și implicarea de a le finaliza având o poziție de forță, este o energie politică.

Confuzia dintre civic și politic, vine la pachet cu o altă nebuloasă, rămasă nelămurită din vremurile în care democrația era doar un vis frumos. Există o mare confuzie între politic și partinic. Politica este orice set de direcții care ne direcționează în sensul dorit. Iar partinicul este ceea ce ține de partid, de ideologii, dogmatici și propagandă.

Ca să fiu și mai clar: Când te pui seara comod în fotoliu și pornești televizorul, iar în urma vizionării știirilor începi să înjuri lipsa spitalelor, deja faci politică. Pentru că dorința ta este ca energiile să se îndrepte spre un anume sens. Nu aeroporturi, nu rețele de apă, nu piste de biciclete, ci spitale, sau șosele sau autostrăzi. Deja când înjuri că s-a facut ,,cumva” și nu ,,altcumva” ai făcut politică. Dar, așa cum spuneam mai sus, energia civică trebuie să modeleze energia politică și nu invers. Astfel că următorul pas este să cântărești care candidat poate transforma în politci (set de reguli , legi, hotărâri), promisiunile din campanie, și să participi la alegeri. Iar toate acestea necesită un efort, care nu poate fi depus decât cu energie: Energia civică!

Acesta a fost primul punct din cele trei promise, însă nu vreau să mă lungesc și să-ți consum energia de la început. Punctul doi se numește: ,,Pe noi nu ne informează nimeni” și îl voi publica luni.

Așadar, stai pe-aproape!

Paul Adam

Asistent relații publice

PR&Media Atelierul de imagini.


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

× Apelează-ne instant pe WhatsApp!
%d blogeri au apreciat: