Îmi aduc aminte de primele dezamăgiri pe care le-am trăit în urma anunţurilor plătite de pe facebook 🙂  Am auzit eu din stânga şi din dreapta, că dacă plăteşti reclamă vin clienţii gârlă. Zis şi plătit… Reach mare, vizualizări multe, clienţi…ioc. Mi-a trebuit ceva timp şi seminarii online să înţeleg că facebook e un canal de comunicare. Adică e una din căile prin care tu poţi lua legătura cu potenţialii tăi clienţi, sau chiar cu clienţii fideli. Reţine te rog acest aspect, căci este foarte important: Facebook este un canal de comunicare. La fel cum e televiziunea, radioul, ziarul sau blogul şi multe altele. E un mediu prin care tu poţi ajunge la client. Fără aceste medii, singurul fel în care oamenii ar putea afla că exişti ar fi mersul din casă în casă.

Şi ce am mai înţeles mai târziu, a fost că: plătind la facebook, acesta îţi asigură doar vizibilitatea anunţului tău. Mai departe, impactul pe care îl are, dacă cititorul dă click sau nu, dacă faci conversie între click-uri şi vânzare , ţine tot de legile comunicării şi ale marketingului. Cu alte cuvinte, oamenii vor răspunde chemării tale în funcţie de cât de bine e conceput mesajul şi cât de bine se pliază pe nevoia lor.  E ca la ziar: Faptul că un ziar se tipăreşte în 10.000 de exemplare şi tu ţi-ai pus anunţul acolo, nu înseamnă că vei avea 10.000 de clienţi.

Una din greşelile elementare pe care o făceam frecvent când dădeam anunţuri pe facebook era caracterul general al acestora. Adică , adresarea către ”toată lumea”. Există un mic virus, o idee falsă că dacă strigi la mai multă lume, te vor auzi mai mulţi, şi vei avea mai mulţi clienţi. Stai să-ţi spun de ce nu merge. La cursul de comunicare am învăţat un principiu simplu: Oamenii au filtre personale. Ce nu trece de filtru, nu aud. Sau cum s-ar spune pe româneşte – pe o ureche intră, pe alta iese. Ca să rămână înăuntru trebuie să-i vorbeşti omului pe filtrul lui, pe limba lui. Filtrele sunt, multe şi complexe, dar unul super simplu pe care îl poţi folosi şi tu ca să te faci auzit sună cam aşa: Oamenii reacţionează când este vorba despre ei. Adică, în momentul în care identifică din mesajul tău că este vorba despre el.

Un exemplu de adresare generală: Caut coleg de cameră. Informaţii la tel 07xxxxxx

Exemplu de mesaj în care persoana în cauză se identifică: Eşti student? Îţi cauţi cazare? Îţi place să citeşti noaptea târziu? Sună-mă acum să stabilim detaliile!

Observă şi analizează poziţia în care te pun cele două anunţuri. Ce răspunsuri posibile ai la ele. Chiar cele contra. De exemplu: Caut coleg de cameră – Ok…caută.   sau: Eşti student? din start trebuie să te pui în poziţie DA sau NU, nu ai altă opţiune. Cauţi cazare? Din nou eşti forţat să răspunzi cu DA/NU.   Primul gen de anunţ este de regulă ignorat prin lipsa de reacţie pe care o produce, pe când cel de-al doilea te pune să îţi clarifici poziţia: Eşti sau nu în situaţie. Dacă nu eşti, nu ai nevoie să continui, dar nu ai ignorat anunţul . În schimb, dacă răspunsurile sunt ”DA” este un mecanism interior care sună în cap ca un clopoţel ”Hello ! trezeşte-te! este vorba despre tine. Vrei sau nu camera ?”

Desigur aceasta este o schemă mult simplificată  a ce înseamnă conceperea unui anunţ. Am mai pus acolo şi un ”call to action” cel cu Sună acum !, faţă de – informaţii la telefon… care este foarte plat.

Ideea articolului era să te fac să înţelegi că impactul unui anunţ este maxim în momentul în care clientul tău se identifică în text. Acum, sigur că elementele prin care se identifică, le poţi şti doar după o chestionare. Aici intervine marketing-ul. Cu cât cunoşti mai bine profilul clientului tău cu-atât poţi să-i vinzi mai eficient. Atenţie! Nu pentru că îl păcăleşti ci pentru că vorbeşti pe limba lui şi te aude!

Aş vrea să rămâi după acest articol cu aceste idei principale: Ceea ce nu este în interesul tău, nu auzi şi nu vezi. Ai nişte filtre care blochează aceste informaţii. Dacă vrei să te audă clienţii tăi, trebuie să afli care le sunt interesele şi să vorbeşti despre ele ca ei să te poată auzi.

Sunt Paul Adam, videograf şi bloger şi îţi mulţumesc pentru răbdare. Ştiu că scriu prea mult, prea greu şi prea complicat, dar mă străduiesc să transmit maxim din ceea ce ştiu în numărul minim de idei. Nu totdeauna reuşesc 🙂